România Liberă – Cercetător român la Harvard – Adevăratul cetăţean al UE este est-europeanul

  1. Acasă
  2. LSRS în presă
  3. România Liberă – Cercetător român la Harvard – Adevăratul cetăţean al UE este est-europeanul

La numai 28 de ani, Ruxandra Paul cercetează evoluţia recentă a ţărilor din Europa de Est la cel mai înalt nivel academic. Ea este doctorand la Harvard, unde predă mai multe cursuri pe această temă. RL a aflat de la Ruxandra care sunt cele mai recente teorii de la Harvard referitoare la România, ţările în tranziţie şi Uniunea Europeană. În curând, opiniile Ruxandrei Paul vor putea fi citite săptămânal în paginile României Libere.

Cum ai ajuns să studiezi în America?

Ruxandra Paul: În ultimul an de liceu am aflat şi eu absolut întâmplător de posibilitatea de a face facultatea în America, la cele mai prestigioase universităţi din lume ca student internaţional. Spre marea mea surprindere, am aflat că universităţile americane nu numai că admit câţiva studenţi internaţionali în fiecare an, dar că acordă şi burse pentru care se poate concura. Aceste burse acoperă toate cheltuielile de învăţătură, cazare şi masă.

Am fost admisă cu bursă integrală în urma concursului la mai multe facultăţi de prim-rang. Am ales Williams College, una dintre cele mai valoroase universităţi din Statele Unite (clasată pe locul în¬tâi în topul colegiilor de elită, aşa-numitele „liberal arts colleges”). Williams mi-a acordat o bursă integrală care a acoperit nu numai costurile de educaţie, cazare şi masă, ci şi biletele de avion ca să pot merge acasă să-mi văd familia în vacanţe, banii pentru cărţi şi cheltuieli personale. Încă din anul întâi am avut un job în campus la Centrul pentru Limbi Străine. Am pus bani de-o parte şi din aceste economii mi-am cumpărat şi primul meu calculator, un laptop!

În anul trei, Williams College mi-a dat o bursă completă de un an de studiu la Oxford University în Marea Britanie. Acolo am făcut cercetare pentru lucrarea mea de licenţă şi, în colaborare cu profesori universitari de la Oxford, mi-am construit propriile mele cursuri (extindere europeană, drept comunitar european, integrare europeană etc.) şi am decis asupra bibliografiilor pe care urma să le aprofundez cu ajutorul lor.

Acum predai la Harvard. Ce anume?

R.P. :Am predat un curs de politică a Uniunii Europene şi un curs de introducere în politica comparată în 2008. În 2009 am predat un curs despre evoluţiile politice, istorice şi social-economice în Europa Centrală şi de Est. În 2010 m-am ocupat de design instituţional comparat, iar semestrul acesta predau din nou cursul despre Europa Centrală şi de Est, care s-a bucurat de foarte mult succes.

Mai precis, care a fost feedback-ul acestui curs?

R.P.: Studenţilor de la Harvard le place să înveţe despre România, în special atunci când le vorbesc despre anii de tranziţie, despre Revoluţie, despre anii comunismului, despre cum au evoluat vieţile oamenilor, despre cum s-a modificat sfera politică, despre cum s-a liberalizat economia şi aşa mai departe.

Sunt foarte impresionaţi de lucrurile pe care le împărtăşesc din experienţa mea şi a familiei mele. Am disidenţi şi din partea mamei şi din partea tatălui. Bunica mea dinspre tată, Lorena, a făcut închisoare politică în anii ‘50. În leagănul mamei mele, comuniştii au căutat arme, iar bunicul ei, Gheorghe Vasiliu, intelectual de excepţie, a fost declarat „duşman al poporului”, iar cărţile din biblioteca sa au fost arse.Străbunicul a orbit de supărare când i-au fost arse cărţile. Mama nu a fost niciodată membru de partid şi a refuzat să intre în conducerea UTC, atunci când i s-a oferit o funcţie foarte înaltă în ierarhie, pentru că, deşi nu făcea politică, era şefă de promoţie în facultate. Am vrut să aflu cât mai multe despre povestea vieţii lor, despre mediul în care au trăit, despre felul în care – cu mult curaj – şi-au păstrat demnitatea.

Care este subiectul cercetării tale în cadrul doctoratului şi ce concluzii încep să se contureze?

R.P.: Teza mea de doctorat analizează felul în care migraţia internaţională a forţei de muncă modifică valori, ierarhii socio-economice, cultura politică şi relaţia dintre cetăţean şi stat în ţările de origine ale migranţilor. Concluziile sunt extraordinar de interesante: cetăţenii fostelor ţări comuniste beneficiază de o mobilitate fără precedent, datorită Uniunii Europene.

Acum est-europenii au spre exemplu dreptul de a face naveta între Est şi Vest, de a lucra în străinătate şi a investi ce câştigă acasă.

Cei pe care în România mulţi îi numeau cu oarecare dispreţ „căpşunari” sunt cetăţenii de facto ai Europei unite – ei sunt cei care şi-au restructurat viaţă şi s-au adaptat la noul context european. Ei au adus la viaţă ideea de societate europeană şi de societate civilă europeană. Ei sunt cei care au valorificat noile strategii de dezvoltare. Graţie lor, numeroase comunităţi din mediul rural românesc se eliberează treptat de povara subdezvoltării şi a sărăciei.

Articol publicat la data de 1 februarie 2011 în ziarul România Liberă

Meniu