Campania “Inspirație pentru o nouă generație” continuă și odată cu ea, și inițiativa noastră de a încuraja tinerii români de pretutindeni să creadă în puterea implicării lor.
De data aceasta, am avut oportunitatea de a povesti alături de Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, fondatoarele Dăruiește Viață, asociația care a avut curajul nebunesc de a-și asuma construirea de la zero a primului spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România.
Astfel, avem ocazia deosebită de a împărtăși emoțiile pe care Oana și Carmen ni le-au transmis prin intermediul acestui proiect și totodată, profităm de ocazie pentru a încuraja comunitatea noastră să susțină #NoiFacemUnSpital prin intermediul platformei de fundraising www.bursadefericire.ro.
LSRS: Bună ziua, vă mulțumim foarte mult pentru că ați acceptat să faceți parte din proiectul nostru, prin intermediul acestui interviu.
Asociația Dăruiește Viață s-a bucurat de multă atenție din partea publicului larg, în special prin prisma eforturilor dumneavoastră de a construi primul spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România.
Spuneți-mi, vă rog, câte ceva despre ceea ce faceți. Cum a pornit totul și ce vă determină să mergeți mai departe?
O&C: Acum, #NoiFacemUnSpital, primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România. Este cel mai ambițios proiect al Asociației Dăruiește Viață și cel mai mare proiect de implicare socială, în domeniul medical. Un Spital care va asigura tratament multidisciplinar pentru copiii cu patologii oncologice, primele compartimente de radioterapie pentru copiii din România, inclusiv spațiu pentru anesteziere, bloc operator cu 7 săli de operație (pentru orice fel de intervenție chirurgicală la copii) și secții de oncologie (ambulator și internare continuă), hemato-oncologie (saloane și 5 camere sterile), chirurgie, neurochirurgie și terapie intensivă.
Am început, inițial, cu gândul de a moderniza și renova secția de oncologie de la Spitalul Marie Curie, unde copiii și părinții care îi însoțesc împart două băi, la capăt de hol. Și vorbim aici de aprox. 30 de copii internați pe secție. Am descoperit apoi că este imposibil, pentru că spitalul era construit în așa fel încât instalația sanitară nu mai putea susține o extindere. Așa că, ne-am gândit să construim un etaj de oncologie, dar ne-am dat seama că nevoile sunt mai mari. Am adăugat planului secția de radioterapie și am crescut proiectul de la un etaj la trei și acum la 6. În total, însă, sunt 9 niveluri: subsol cu radiotarapie pentru copii, parter, mezanin, 6 etaje și un alt compartiment tehnic pe terasă, care deservește toată secția de chirurgie și terapie intensivă. Nici noi nu ne-am gândit de prima dată la un Spital – părea un vis îndepărtat. Dar nevoile descoperite și susținerea incredibilă a oamenilor ne-au făcut să ne dăm seama că se poate. Și, iată-ne astăzi deja la etajul 4.
Anterior Spitalului, am modernizat Prima Clincă de Transplant de Celule Stem la Copii din Timișoara, am renovat și modernizat clinicile de Imunologie, Hemato-Oncologie și Diabet de la Spitalul Clinic pentru copii Brașov, am dotat diverse clinici și secții de oncologie din țară cu aparatură și am organizat cursuri și traininguri pentru medici și asistente, cu specialiști din străinătate.
Din 2012, Asociația Dăruiește Viață dezvoltă proiecte pentru a crește șansa la viață a pacienților bolnavi de cancer din România. Ne propunem să schimbăm felul în care se oferă îngrijire medicală în România, în domeniul oncologic. Să avem și noi acces la tratament ”ca afară”, să le oferim medicilor posibilitatea de a face chiar tot ceea ce se poate. Să nu mai intrăm în spitalele din România și să plecăm cu infecții.
LSRS: Cum vedeți dumneavoastră viitorul Asociației Dăruiește Viață? Unde vă doriți să ajungeți?
O&C: Momentan ne concentrăm pe construcția Primului Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România. Dar și pe crearea unui plan de gestionare a acestuia și întreținere pe termen lung. Suntem conștiente că un spital este un proiect pe viață. Lucrurile nu se întrețin și nu se gestionează singure pe mai departe. Și ne-am asumat asta. Și credem că și cei peste 250.000 de oameni care ne susțin au făcut la fel. #NoiFacemUnSpital nu se termină cu construcția clădirii, ci va fi un efort constant de a schimba modul în care se oferă îngrijire medicală în România. De la protocoale, la pregătirea echipei medicale, de la condițiile de spitalizare, la cum se va comunica cu pacienții și familiile lor.
În paralel, ne implicăm în modernizarea secțiilor de oncologie din țară și oferim sprijin pacienților, acolo unde Statul sau Ministerul Sănătății dezamăgesc sau nu își fac treaba așa cum trebuie.
Acum, plecăm de la o statistică dură: 1 din 2 copii bolnavi de cancer moare în România. Ce ne dorim să facem cu proiectele Dăruiește Viață este să schimbăm această statistică. Prin toate mijloacele prin care putem face asta: modernizarea infrastructurii medicale, advocacy și lobby, schimbarea mentalității și a comportamentelor din spitale. Scopul nostru este să producem o schimbare profundă în sistemul sanitar, o schimbare care să plece chiar de la politicile publice elaborate în domeniul sănătății.
Credem că lucrurile pot fi făcute altfel; că în țara lui ”nu-se-poate”, de fapt, se poate. Și, da, credem că putem schimba statistici. Știm că este o misiune care poate părea nebunească, dar așa părea și ideea de a face un Spital de la zero.
LSRS: Proiectele pe care le desfășurați au obiective mărețe și necesită resurse de toate tipurile. Cum vedeți dumneavoastră implicarea societății civile, în special a tinerilor din România, în ceea ce faceți?
O&C: Când primești încrederea a peste 250.000 de oameni înseamnă enorm.
Și nu doar încrederea, ci și donații pentru a implementa un proiect în care cred. Iar la cei 250.000 de oameni se adaugă peste 1.700 de companii. Primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică este expresia forței pe care o are societatea civilă în România. O expresie a energiei care emană, până la urmă, din nemulțumire, din frustrările de a merge în spitale care arată așa cum arată, de a auzi politicieni și miniștri spunând că avem tot ce ne trebuie și avem condiții ”ca afară”, când, în realitate, în spitalele românești se moare din cauza infecțiilor și a condițiilor în care sunt ținuți pacienții.
Există o masă critică de oameni care manifestă spirit civic și care ia atitudine, fie prin faptul că ies în stradă și protestează, fie prin faptul că se alătură proiectelor de tipul #NoiFacemUnSpital. Lucruri se întâmplă în direcția responsabilizării societății civile. Și multe vin din partea tinerilor.
Pe de altă parte, ne lovim și de situații în care ne luptăm cu o decizie abuzivă a Ministerului de Finanțe, o decizie care afectează accesul la finanțare pentru toate ONG-urile din România, și ne trezim singurele care protestează în fața Ministerului.
LSRS: Prin prisma interacțiunilor pe care le-ați avut până acum în cadrul proiectelor asociației, cum credeți că va evolua implicarea tinerilor români pe viitor? Atât în proiectele pe care le întreprindeți, dar și în mediul ONG, în general.
O&C: Generația tânără e diferită, mult mai implicată de cât eram noi la vârsta lor, mult mai puțin ignorantă. Cel puțin așa se vede de la noi. Am avut prilejul să interacționăm cu studenții mediciniști din Cluj și ne-am încărcat cu energie și speranță. Acești tineri nu mai pot fi pervertiți, ba din contră, ei sunt cei care vor determina schimbarea în sistemul nostru de sănătate. Trebuie însă să avem răbdare, să ne setăm corect așteptările, să înțelegem că ce a stricat comunismul în 50 de ani și corupții în alți 30 de ani nu poate fi schimbat peste noapte.
LSRS: Cum ați caracteriza generația tânără, prin prisma implicării acesteia în desfășurarea proiectelor asociației?
O&C: Știm tineri care vor să se implice. Știm medici tineri care vor să se implice și care vor să rămână în România, să profeseze. Avem voluntari și oameni cu care lucrăm, care se implică și care ne sunt alături. Cel mai mult ne impresionează inițiativele de parteneriat pe care le primim, pe platforma noastră de fundraising, bursadefericire.ro. Sunt oameni care-și donează ziua de naștere, care strâng bani din diferite activități sau elevi care vând limonadă pentru a strânge bani pentru Spital.
LSRS: Cum credeți că se raportează tinerii români la problemele societății românești și în special la cele ale sistemului public de sănătate?
O&C: E greu să generalizăm, să etichetăm întreaga generație, pentru că noi, ca societate în ansamblu, suntem într-un proces de învățare. Învățăm acum că votul nostru contează, că protestul nostru contează, că implicarea noastră contează. Generația tânără se află în același proces, doar că ea învață mult mai repede… Tinerii de azi s-au născut în era vitezei și a tehnologiei, primesc informațiile și le procesează mai rapid decât restul societății. Cred că putem fi optimiști, generațiile viitoare vor fi mai prezente în viața civică, mai puțin dispuse să accepte impostura și nefirescul.
LSRS: De ce este nevoie pentru a duce la bun sfârșit proiectele pe care le derulați, ca de exemplu, cel al spitalului de Oncologie și Radioterapie Pediatrică?
O&C: Implicare și îndrăzneală.
Implicare din partea oamenilor care ne susțin, pentru a ne fi alături pe mai departe. Continuitatea în susținere este foarte importantă în ceea ce facem. De exemplu, odată finalizat, Spitalul va trebui gestionat și întreținut pentru a funcționa la standardele Occidentale pe care ni le dorim.
Și îndrăzneală pentru a crede că se poate face ceva. Că lucrurile pot fi schimbate, că există soluții, atâta timp cât vrei și nu te dai bătut.
LSRS: De cele mai multe ori probleme cu care ne confruntăm în societate sunt copleșitoare și duscurajatoare. De ce este nevoie pentru a conștientiza românii cu privire la importanța implicării civice și de a-i încuraja să ia atitudine? Unde mai avem de lucrat?
O&C: Românii trebuie să înțeleagă că nu va veni nimeni de la spate să îi împingă. Că lucrurile nu ”se întâmplă”, ci ”le faci să se întâmple”. Că nemulțumirea trebuie înlocuită cu acțiunea.
LSRS: Care este dinamica colaborării dumneavoastră cu persoanele cheie în derularea proiectelor, precum autorități, media sau formatori de opinie din societate?
O&C: În relația cu media și formatorii de opinie, am avut și avem, în continuare, susținerea unor oameni extraordinari, care ne-au fost alături încă de la început și care nu încetează să vorbească despre proiectele Dăruiește Viață: Paula Herlo, Alex Dima și Tudor Chirilă sunt un fel de părinți ai acestui Spital. Implicarea lor și a tuturor celorlalți înseamnă enorm pentru noi și pentru proiectele pe care le facem.
Relația cu autoritățile este ca în Caragiale, sublimă… Trebuie să remarcăm totuși că avem o relația foarte bună cu întreaga echipă de la Marie Curie, pornind de la managemant și până la medici și asistente medicale. Ne-ar fi fost mult mai greu dacă acești oameni nu ne-ar fi fost alături, pentru că e nevoie de o echipă ca sa faci un astfel de proiect să meargă.
LSRS: Există satisfacție în a te implica în România în proiecte precum cele desfășurate de dumneavoastră?
O&C: Suntem aprox. 19 milioane de oameni în țara asta. O parte dintre noi, pot spune tare și răspicat că au făcut un Spital, primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România ultimilor 30 de ani, construit exclusiv de cetățeni, de oameni obișnuiți, de mine și de tine, pentru semenii lor. Și, că prin intermediul Spitalului, au dat o șansă la viață copiilor bolnavi de cancer din România. Da, există o mulțumire sufletească imensă în spatele muncii noastre. Indiferent de piedici, de momentele grele, de problemele cu autoritățile, de toți ”nu-se-poate” auziți în jurul nostru. Uite că se poate și asta ne umple de bucurie.
LSRS: În cele din urmă, ce le-ați transmite tinerilor români pentru ai convinge să creadă în puterea implicării lor?
O&C: Le-aș spune să meargă la vot, căci votul e forma de implicare cu un puternic impact în societate. Cine nu votează își lasă viața în mâinile altora… E ca și cum ai lăsa-o pe doamna de la parter să-ți aleagă hainele, mâncarea, mobila în casă, modul în care să-ți cheltui banii… De ce ai face asta?
Acest interviu a fost realizat de Andrada Ionescu, Vicepreședinte Comunicare al LSRS.