OPINIE: Experienţe studenţeşti: Internship-ul

  1. Acasă
  2. Blog
  3. OPINIE: Experienţe studenţeşti: Internship-ul

Internship. Un cuvânt din ce în ce mai prezent pe buzele tinerilor care se gândesc la viitoarea lor carieră. Dar câți dintre noi știu cu adevărat ce înseamnă un internship? „Definiția” general valabilă este „experiență de muncă”. Dar ca orice definiție generalizată, adevarul este doar parțial întruchipat. Poate vă întrebați care adevăr? Adevărul meu, al celui care scrie acest articol și de aceea aș vrea să întelegeți că rândurile ce urmează sunt o părere pur personală bazată pe experiența și realitatea unui student român în Marea Britanie.

Îmi place să asemăn tot procesul de a găsi un internship cu cel al găsirii unei universități. Începi cu zile și nopți de căutări pentru a găsi ceva ce crezi că ți se potrivește. Evident, țintești la cele mai mari firme sau cele mai avantajoase contracte pentru că ești un student ambițios și vrei să dovedești asta. Cu toate acestea, din propria-mi experiență vă pot împărtăși faptul că atâta timp cât știi să cauți la un internship ceea ce te interesează și ceea ce te ajută pe viitor, atunci îți poți încerca norocul și în locuri „mai puțin aglomerate”. Dar să revenim la firul poveștii unui internship. Ai găsit ce-ți doreai. Ai o listă cu locurile unde ți-ai dori să lucrezi. Apoi începi să cauți detalii despre toate aceste companii atrăgătoare pentru a le include în scrisoarea ta de motivație. Pentru un motiv care mie-mi scapă, ei vor să vadă cât de multe știi tu despre ei și cât de mult îți dorești să lucrezi la ei. Odată terminată scrisoarea de motivație în care încerci să te „vinzi” cât mai bine, atașezi un CV și-ți trimiți aplicația. De notat că în unele cazuri pot exista și alte metode de a aplica.

După câteva refuzuri, poate veni și șansa ta. Știi bine că mii de alți studenți au alergat după un astfel de internship și te simți mândru că acum e șansa ta. Dintr-o iluzie totul se transformă într-o posibilitate reală. Te gândești serios că îți poți începe drumul către cariera mult visată deși nu ești decât la jumătatea facultății. Pe cât de ciudat, pe atât de interesant și provocator devine acest proces care începe cu mult înainte față de cum obișnuia s-o facă. Presupunând că ai trecut și de restul probelor (deobicei între 2 și 6), ai reușit! Ai reușit să ajungi la start. E adevărat că puțini sunt cei care pot să ajungă și acolo, dar lucrurile cu adevărat serioase abia atunci încep. Există povești peste povești cu ceea ce se întâmplă pe parcursul unui internship. Unele dintre ele nu suntcele mai fericite, dar, sincer, cred că acesteasuntdoarcazurinefericite unde ideea de internship a fost înțeleasă greșit, sau poate dusă la extrem.

Internship-urile sunt benefice în special dacă știi ce vrei să obții de la ele și dacă ești constient că toată viața ta nu stă în cele câteva săptămâni petrecute acolo. Internship-ul trebuie să fie un prilej unde te (re)descoperi pe tine, unde vezi ce-ți place și ce nu-ți place, ce ți se potrivește și ce nu. E oportunitatea de a cunoaște oameni noi, cu sau fără experiență, de a dobândi cunoștințe și competențe noi. Viața și cariera ta nu atârnă de succesul unui internship. E adevărat că această experiență poate fi un pas decisiv către alegerea unei cariere, dar nu e nici primul, nici ultimul. Concurența e mare, dar bună. E un joc al norocului, mai ales dacă internship-ul este plătit sau nu. Aici se deschide o altă discuție și aduce în atenție perspectiva conform căreia internship-urile sunt „muncă neplătită” sau „investiție/sacrificiu pentru viitor”. N-aș vrea însă să intrăm prea mult în acest aspect. Cert este că internship-ul poate fi benefic și de multe ori un avantaj hotărâtor. Există viață și înainte și după o astfel de experiență, la fel de mult cât există și dacă nu ai o astfel de experiență. Din insuccese se poate învăța cel puțin la fel de mult cât din succese. Poate în România lucrurile stau altfel, fiind la început. Tocmai de aceea cred că o paralelă este bine venită și vă invit cu drag să o faceți singuri, dacă aveți experiența unui internship în România. Eu am avut ocazia să fac unul la universitatea unde studiez și, chiar dacă nu a fost unul dintre acele internship-uri râvnite de toată lumea, cred și simt că am învățat multelucruri folositoare, că am cunoscut oameni minunați și că am făcut alegerea corectă.

Așadar, internship-urile sunt bune oricum ar fi ele atâta timp cât îți oferă ceea ce îți dorești. Nu trebuie să ajungi practicant la cine știe ce firmă faimoasă și să lipești plicuri și să copiezi maldăre de foi doar ca să-ți treci în CV un internship prețios. Poți la fel de bine să-ți alegi un stagiu mai puțin reputat, dar unde să poți să crești și să faci ceva cu pasiune. La final, vei fi cu mult mai câștigat.

Meniu