Prima incercare de blogging

Cu siguranta incep a-mi expune experienta studenteasca in SUA intr-un moment foarte nepotrivit, but I’ll do my best 🙂 Aceasta perioada poate fi definita ca una stresanta, foarte stresanta si totusi ma intreb: How much is too much? pentru ca final exams are knocking at the door si in acelasi timp homesickness reached its peak. Desi homework is loading up, singurul lucru la care ma pot gandi e momentul in care voi ajunge acasa si voi respira…
Totusi, stiu ca acasa e bine, dar nu pentru mult timp… fiindca daca traiesti in Romania, acest lucru nu numai ca iti mananca tot timpul, ci si toti nervii! Mi-am amintit de acest lucru pe parcursul zilei de azi in incercarea de a-mi cumpara biletul de avion. Si din toate companiile internationale care ofera aceste servicii, am ales-o evident pe cea mai proasta: o companie romaneasca. Ca sa imi „argumentez argumentul”: in momentul de fata nu sunt sigura daca mi-am cumparat 3 bilete sau nici unul…
Lasand acest argument deoparte, acum realizez cat de frumos e campusul de la Smith College. Nu degeaba lacul nostru se numeste Paradise Pond si daca imi amintesc bine, chiar acesta a fost si motivul pentru care am aplicat la acest colegiu. Ironic, aici mi-a fost sortit sa si vin. As a general state of mind, in fiecare zi sunt recunoscatoare pentru sansa pe care am avut-o. In fiecare zi inveti ceva nou, folositor, practic si mai ales inveti sa devii matur, ceea ce nu e un lucru usor. Si din cand in cand, ai niste experiente care te marcheaza pe viata si iti dai seama ca lucruri la care ai visat toata viata acum devin tangibile. Spre exemplu, in acest an secund, am ajuns din intamplare in larg in Oceanul Atlantic for whale-watching, o experienta extraordinara, de nedescris. Singura experienta cu mai multa adrenalina pe care am avut-o a fost probabil un posibil accident cu un tir… (ce-i drept nu am incercat bungee-jumping).

Balena frumoasa care s-a plimbat pe langa noi vreo 15 min
A doua experienta extraordinara din acest an a fost career-oriented. Am avut un interviu in the Big Apple: The City pentru un summer internship on Wall Street. Cand am primit invitatia m-am speriat asa de tare incat m-am dus la culcare si nu am putut sa o citesc decat dupa 2 zile. Si aceasta a fost inca o dovada ca: Nimic nu e imposibil! Tratamentul a fost pe masura: toate cheltuielile suportate de comanie, cazare in hotelul companiei (4 stele, americane!), conferinta in skyscraper-ul companiei… dar si cand a venit interviul companiei… am luat 3 pastile de calmare si desi se spune ca la 2 adormi, eu inca mai eram agitata. Si de 2 saptamani imi verific emailul din 2 in 2 ore sa vad daca mi s-a comunicat ceva in legatura cu aplicatia mea (si anume daca am trecut primul interviu, mai am inca 4). Nu am mai fost asa motivata de la aplicatiile pentru universitatile americane. Acum viata mea a recapatat un sens. Desi sa studiez in SUA a fost visul meu de 8 ani de zile (and as you can see dreams do come true!), sper ca acest nou vis va deveni realitate mult mai repede, pe cat posibil poate chiar vara aceasta.