România și creierele ei din străinătate. Cine curtează pe cine

Acest text este dedicat relatiei dintre Romania si creierele ei din strainatate in special, respectiv celei dintre Romania si diaspora in general. Este o discutie despre cine curteaza pe cine si despre motivele pentru care este interesul ambilor -tarii si a diasporei sale- sa stranga legaturile. Cand pleci la studii sau la munca in strainatate simti ca viata ta se echimba – de multe ori in bine. Ai sentimentul ca intri intr-un sistem poate mai organizat, daca nu chiar mai competitiv, ca inveti lucruri noi din toate punctele de vedere, ca viitorul e mai luminos. Ai speranta, iar, daca ai rezultate, ai si incredere justificata ca lumea va fi mai buna in ceea ce te priveste. Si alegerea, la final de studii sau slujba, poate fi de mai multe feluri: sa revii in Romania, sau sa ramai, pentru o perioada determinata sau nedeterminata, in strainatate. Fiecare optiune este de respectat, pentru ca fiecare este liber sa isi traiasca viata cum si unde doreste.

De partea cealalta, ai o tara care vede ca din ce in ce mai multi dintre tinerii sai o “parasesc” fie in cautarea unei perfectionari de moment, fie din dorinta unei eliberari de dezamagirile de “acasa”. O tara care are o populatie in scadere, care ar avea nevoie de mai multi oameni competenti (niciodata nu ai suficienti, tot timpul e loc de mai bine) ca principiu economic si functional, dar si de mai multi oameni tineri in sine, din perspectiva demografica. Pentru asta insa, tara trebuie sa ofere daca nu conditii imediate de revenire “la cheie”, macar speranta, una credibila. Daca reuseste sa ofere mediul propice intoarcerii, cu atat mai bine, daca nu, macar ideea unei schimbari in bine si prezenta unei “deschideri”. Practic, diaspora trebuie sa auda -si sa vada, simta- ca Romania e buna pentru ei, ca dezvoltare profesionala si personala; sau, daca nu e pe moment, macar ca merita sa lupte pentru -si sa investeasca intr-o- revenire deoarece sunt sanse reale de mai bine.

Pe moment, Romania nu ofera o imagine prea luminoasa a prezentului, dar si-ar putea juca (mai) bine cartea viitorului. Intrebarea e daca isi da seama ca trebuie sa curteze mai bine tinerii plecati. Nu traim o epoca a garantiilor, dimpotriva, nimeni nu poate garanta slujbe si venituri excelente, mai ales in timp de criza. Insa, trebuie inteles ca si criza se trece mai usor alaturi de echipa potrivita: mai bine la castig cu un om destept decat la pierdere cu unul prost pregatit. Acest lucru e valabil atat in administratie cat si in sectorul privat. Este un mit de exemplu ca toata lumea vrea dupa studii in strainatate doar sector privat; sunt oameni suficienti interesati de politici publice si animati de dorinta de a ajuta o reforma a sistemului administrativ bazata pe un mai mare respect pentru cetatean. Altii pot excela in sectorul privat, si pot veni cu idei noi pe piata din Romania, fiind totodata utili prin limbile straine vorbite si prin contactele externe, la deschiderea de noi piete in strainatate, de exemplu.

Se poate asadar completa un destin individual de succes cu un succes colectiv si cu interesul unei natiuni de a avea oameni competenti la bord. E nevoie rapida insa de o infuzie de entuziasm, cu privire la ce se poate face, unde se poate ajunge (practic, oferirea unei perspective de viitor), dar si cu privire la ideea de echipa. Se pot face echipe excelente intre cei care au plecat o perioada si cei care au ramas, atata timp cat exista respect reciproc pentru experienta fiecaruia, complementara. Nu trebuie sa ii fie frica nimanui de concurenta, caci e loc in Romania pentru toata lumea. E un mit si cel cu “voi nu ati mancat salam cu soia cu noi”, si cel cu “ramaneti in strainatate ca e mai bine”. Avantajul cand locuieste o perioada in strainatate e ca iti dai seama ca nu exista tara perfecta, si incepi sa vezi clar si calitatile Romaniei, nu doar sa te plangi de defectele ei. Da, Romania are calitati si are cu siguranta de unde creste. Poti ajuta aceasta crestere din interior sau exterior. Oricum, e in avantajul tuturor ca Romania sa mearga mai bine. Chiar si in ipoteza in care ramai in strainatate, tot e mai avantajos ca tara ta de origine sa fie perceputa ca un stat cu potential – asta ajuta si la brandul personal. Cetatenia romana ar deveni atunci si un avantaj competitiv.

Romania are nevoie de diaspora, cum si diaspora – ca o recunoaste sau nu – are nevoie de Romania. Intrebarea e cine curteaza pe cine mai intai? Romania, prin sectorul ei public si privat, ar trebui sa faca primul pas, macar simbolic, daca isi cunoaste interesul de dezvoltare. Insa si diaspora trebuie sa ajute la educarea Romaniei in acest sens, sa consolideze ideea de utilitate. De multe ori asistam la o o relatie tip “dragoste-ura”, dar chiar si asta inca e bine, caci denota pasiune, un minim sentiment. Mai dura e indiferenta, care ia cu ea si speranta; pesimismul dauneaza grav sanatatii -personale, profesionale- dar si economiei. De acest pesimism se poate scapa, inainte sa devina cronic (caci majoritar este), prin actiuni care sa schimbe lucrurile in bine. De exemplu, initierea unei discutii serioase cu privire la un parteneriat intre diaspora, autoritatile de la Bucuresti si sectorul privat romanesc, pentru a facilita revenirea si reintegrarea pentru cei care o doresc. Sau colaborarea, pentru cei care sunt hotarati sa ramana in strainatate.

Raspunsuri la multe din temele de mai sus pot fi gasite la aniversarea a 4 ani de Liga Studentilor Romani din Strainatate, la Gala LSRS din 8 ianuarie, de la Palatul Parlamentului. E un eveniment care merita urmarit, cu atat mai mult cu cat va fi axat pe solutii – si pe o strategie, surpriza, care poate fi urmata de autoritatile romane in perioada urmatoare, daca doresc o relatie optima cu romanii din strainatate.

Articol realizat de Contributors.ro la data de 8 ianuarie 2013.