Ruxandra Duca: „Aș vrea să contribui la construirea primului supersonic românesc”

  1. Acasă
  2. Blog
  3. Ruxandra Duca: „Aș vrea să contribui la construirea primului supersonic românesc”

Ruxandra s-a născut în Curtea de Argeș și a urmat liceul la Colegiul Național „Vlaicu Vodă”. A luat apoi decizia de a merge să studieze în Statele Unite ale Americii, într-un domeniu ce poate părea surprinzător pentru o fată: Inginerie Aerospațială. Curajoasă și determinată, Ruxandra a ales ca destinație academică Worcester Polytechnic Institute și ne împărtășește în cele ce urmează câteva aspecte ale experienței ei.

Ruxandra Duca– De ce ai plecat la studii în SUA?

În primul rând am considerat că este o provocare personală să încep o viață nouă pe partea cealaltă a globului. Cel mai important factor, însă, a fost faptul că am decis să studiez inginerie aerospațială, domeniu extraordinar de bine dezvoltat aici.

– Ce te-a motivat să aplici la Worcester Polytechnic Institute?

Am vrut să aleg o facultate pe Coasta de Est, iar acest institut a ieșit în evidență prin programul diferit, orientat spre practică. Anul academic este împărțit în 4 „terms” în loc de 2 semestre, cu examene pe tot parcursul cursurilor, iar acest ritm alert m-a atras. În anul al III-lea, studenții au ocazia să plece în diferite locații din toată lumea pentru a rezolva o problemă reală, în ceea ce se numește Interactive Qualifying Project. De asemenea, în loc de o lucrare de licență, studenții lucrează la un proiect timp de un semestru și jumătate, iar în domeniul ales de mine, construiesc de obicei un avion controlat prin unde radio. Aceste două proiecte pregătesc studentul foarte bine pentru a intra în industrie cu ceva experiență acumulată.

– De ce ai ales acest profil și ce viitor crezi că ai avea în domeniul studiat?

Pasiunea mea pentru astrofizică m-a determinat să aleg cel mai practic echivalent – inginerie aerospațială, pentru că nu am dorit să studiez domeniul teoretic în sine cu care aș fi putut face doar cercetare și/sau pedagogie. În timpul procesului de aplicare, interesul meu pentru avioane a devenit din ce în ce mai puternic și am decis ca în cadrul specializării mele să mă concentrez mai mult pe partea de aeronautică (avioane) decât pe astronautică (tot ce ține de spațiu – de ex. rachete). În viitor aș dori să lucrez în departamentul de Design și Dezvoltare a Produsului și, implicit, să contribui activ la noile generații de avioane. Sper că voi avea posibilitatea de a participa în proiecte internaționale și de a călători mult.

– Cu ce sunt mai bune Statele Unite față de România în materie de studii pe profilul tău?

Industria aerospațială este poate cel mai bine dezvoltată în Statele Unite. Fonduri masive atât de la stat cât și de la companiile private merg în cercetare, iar rezultatul se vede în produse precum avionul de luptă super-manevrabil F-22. De asemenea, sistemul educațional permite accesul studenților la cercetare și la multe resurse (ca tuneluri de vânt, imprimante 3D etc.) ce îi pregătesc mai bine pentru a intra în industrie.

– Poți sa ne spui care au fost și sunt aspectele pozitive ale experienței tale, dar cele mai puțin plăcute?

Pe partea negativă se încadrează tot ce ține de dorul și depărtarea de casă; deși sunt multe programe de adaptare și orientare, odată ce ajungi la facultate aici este imposibil să nu ai perioade de „homesickness”. Acestea sunt compensate, însă, de toate aspectele pozitive. În primul rând totul este foarte bine organizat: am posibilitatea de a îmi alege cursurile (inclusiv orele și profesorii) atât timp cât urmăresc un set de cerințe, există un club/o organizație pentru fiecare din pasiunile mele, iar resursele sunt nenumărate, atât academice cât și sociale, fizice și multe altele. De asemenea, grupul meu de prieteni internaționali mi-a deschis porțile către povești din toată lumea, începând cu America de Sud și terminând cu Orientul Mijlociu și Asia; este extraordinar să cunoști persoane atât de diverse!

– Ce consideri că ar trebui schimbat în învățământul superior din România?

Părerea mea – posibil neîntemeiată, deoarece e formată fără să fi studiat la o facultate în România – este că fondurile nu permit facultăților să aibă resursele tehnologice necesare iar pregătirea și interesul profesorilor nu sunt întotdeauna la nivelul așteptărilor. Cred că o schimbare absolut necesară ar fi dezvoltarea unui sistem educațional bazat pe meritocrație (atât în rândul studenților cât și în rândul profesorilor).

– Dar în ceea ce privește punctele forte ale studiilor în România, ce consideri că merge bine în țară?

Pregătirea elevilor în liceu este superioară celor din Statele Unite și din alte țări, motiv pentru care românii câștigă nenumărate premii la olimpiadele internaționale și intră la unele din cele mai bune universități din lume. Consider curriculum-ul liceelor teoretice din România un avantaj semnificativ în sistemul nostru educațional. La nivel universitar, cred că există un potențial imens, care în ultima perioadă a început să fie explorat mai intens prin diferite proiecte naționale și internaționale.

– Dacă ar fi să faci o nouă decizie în privința studiilor tale, ce ai face diferit?

Aș dedica mai mult timp procesului de aplicație, însă aș alege același domeniu la aceeași facultate, întrucât aceasta a fost prima pe lista mea.

– După finalizarea studiilor, vei reveni în țară?

Aș dori să revin în țară, însă nu imediat după terminarea studiilor. Prefer să încep să îmi construiesc o carieră în afara țării și să acumulez multă experiență, pentru ca apoi să fiu într-o poziție ce îmi permite să am un impact real în România, odată ce mă întorc.

– Dacă da: de ce ai reveni?

Pentru că „tot ceea ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi”.

– În ce domeniu ți-ai dori să lucrezi în România?

Aș dori să lucrez ca parte a, sau în colaborare cu Apărarea Națională și cu Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA), pentru a ajuta la dezvoltarea industriei aerospațiale din România. Aș vrea să contribui la proiectele ARCA ce, la momentul actual, prevăd construirea primului supersonic românesc și eventual să inițiez un program de construire a unui business jet românesc.

– Cât de ușor sau greu crezi că ți-ar fi să îți găsești un job în țara ta cu studiile tale de peste hotare?

– În momentul de față nu m-am interesat despre piața muncii în România deoarece vreau să mă concentrez pe terminarea studiilor, ceea ce va mai dura încă cel puțin 4 ani. Presupun că echivalarea diplomelor nu ar reprezenta o problemă, însă lipsa locurilor de muncă în acest domeniu poate crea obstacole.

– Cât de apreciați sunt acei tineri români care au făcut anumite eforturi să studieze în străinătate?

În ultima perioadă, din ce în ce mai multe instituții par să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă și să înțeleagă mai bine valoarea unei diplome de studii în străinătate. Din puținele mele cunoștințe legate de acest subiect, pot spune că angajatorii au dezvoltat procese de recrutare prin care testează aptitudinile aplicanților mai în detaliu și astfel elimină într-o oarecare măsură subiectivitatea sau prejudecățile.

– Care este mesajul tău pentru actualii studenți români aflați în străinătate? Îi sfătuiești să revină sau să rămână acolo unde sunt? De ce?

Îi sfătuiesc să își stabilească prioritățile și, în ordinea lor, să realizeze cât mai mult posibil. În cazul în care asta înseamnă să rămână în străinătate, îi sfătuiesc că, de oriunde ar fi, să mențină legătura cu România, să povestească prietenilor despre România și să încerce să contribuie la dezvoltarea ei.

– Dar sfatul tău pentru cei care doresc să plece la studii în străinătate? De ce să facă acest pas?

A pleca la studii în străinătate reprezintă, pentru mine, o investiție. Ai garanția unui sistem meritocratic, a resurselor necesare și a unei instituții în care scopul principal este dezvoltarea fiecărei persoane din campus, iar rezultatele vorbesc de la sine!

Meniu