Stare de tranziţie – sau Adaptȃndu-mă la anul 2

  1. Acasă
  2. Statele Unite
  3. Stare de tranziţie – sau Adaptȃndu-mă la anul 2

A fost deja o săptămână de cursuri în cadrul anului 2 de studentie la University of Richmond. Vacanţa mea care s-a încheiat săptămâna trecută, plină de LSRS şi stat cu familia, pare la 100 ani distanţă.
În această săptămână, LSRS-ul a fost unul dintre ultimele lucruri la care m-am gȃndit. Am fost prea ocupată să mă adaptez la noul semestru în timp ce despachetam şi îmi vizitam toţi prietenii. Mă gândeam la modul în care această schimbare s-a întâmplat atât de brusc. În doar o singură zi, 21 august mai precis, viaţa mea s-a schimbat cu 180 de grade … din nou. Am plecat din Drăgăşani la 1AM Ora Europei de Est, şi după o plimbare cu maşina, 3 avioane, şi un alt mers cu masina, am ajuns în campus la aproximativ ora 20 pe Coasta de Est.
Ştiam deja că nu aş veni înapoi pentru a fi un boboc din nou, dar încă m-a şocat atunci când în noaptea de sâmbătă am decis să merg în Gottwald (clădirea de ştiinţe din campus) să trimit un email parinţilor (am fost prea obosită să gândesc şi să îmi înregistrez laptop-ul la reţeaua de internet a facultăţii) am văzut în faţa centrului Modlin (centrul de arte din campus) un număr foarte mare de băieti, care mi-am dat seama că erau boboci aşteptȃnd să intre într-unul din programele de orientare la care participam EU anul trecut. Mai mult decât atât,  revenind din Gottwald, reflexul meu a fost să merg pe drumul îngust de caramidă care duce spre Lora Robins, căminul pentru boboci în care locuiam anul trecut, când am fost confruntată cu realitatea că drumul nu mă ducea la locul potrivit, pentru că eu nu mai locuiesc în Lora Robins. Lora Robins este un cămin minunat pentru boboci, dar acum locuiesc într-un cămin pentru studenti din ani mai mari, North Court.
rsz_img_2503.jpg
rsz_img_2505.jpg
rsz_img_2506.jpg
În acest an am o camera single frumoasă, confortabilă, pe care o iubesc foarte mult. Aproape am terminat mutarea într-un proces care a durat aproximativ o saptamana avȃnd in vedere că jumătate din lucrurile mele au fost depozitate acasă la fostul meu profesor de cercetare, şi mi le-a dat înapoi în timpul unei zile de şcoală, cȃnd temele făceau despachetatul foarte lent.
Încetul cu încetul, totuşi, m-am adaptat la statutul meu de student în anul 2. După o săptămȃnă, nu mai sunt tentată să iau drumul de cărămidă spre Lora Robins. Şi pȃnă acum am reuşit să le spun tuturor celor care m-au întrebat în ce an sunt că sunt în anul 2. Cred că starea de tranziţie a trecut, şi sunt din nou un student la University of Richmond înainte de a fi un voluntar pentru Liga Studenţilor Români din Străinătate. Bine aţi venit alături de mine într-un nou an şcolar, când posturile în cadrul blog-ului meu nu vor mai arăta aventurile unui romȃn într-un teritoriu complet necunoscut! Partea a doua începe acum, cȃnd îmi continui aventurile în acelaşi teritoriu, după ce iniţierea a fost lăsată în urmă.

Meniu