Daca pana acum, lucrurile pareau a merge normal, intr-un ritm cat se poate de usor accesibil, de acum este nevoie sa recurg la un efort si mai mare decat cel de dinainte (care oricum a fost foarte mare). Ca sa zic mai precis, masterul pe care il fac este foarte intensiv, iar proiectul in care sunt implicat imi stoarce toata agoniseala de energie. In numai 11 luni, trebuie sa termin impreuna cu colega mea din Taiwan un proiect destul de complex (16 substante noi de sintetizat in cantitati de ordinul gramelor – nu am idee cum o sa reusim sa facem asta intr-un timp asa de scurt, mai ales ca eu pana acum am reusit sa sintetizez doar 3 substante- apoi, sa le verificam proprietatile de cristale lichide folosind tehnici de microscopie, calorimetrie diferentiala etc).
Cand am ajuns in York, eram 0 la nivel de cunostinte de practica in laborator in cercetare in special- poate nu 0 , poate un fel de 0.5 , adica stiam ceva lucruri din perioada pe care o facusem in Romania in cadrul orelor de lab, dar modul de abordare este aici foarte diferit: trebuie ca tu sa cauti pe internet in bazele de date, trebuie ca tu sa iti faci comanda de reactivi, solventi, trebuie ca tu sa stii sa iti planifici bine bugetul pe care il ai pentru proiectul tau, trebuie ca tu sa stii orice mic detaliu inainte sa te apuci de treaba – daca nu stii, intrebi pe colegii experimentati mai mari de la doctorat sau postdoc, in masura in care se pricep si ei. Mi s-a parut o idee tare sa ai toata puterea in mana ta, dar responsabilitatea cateodata poate fi asa de mare, incat te poate darama. Nu iti poti permite sa gresesti de prea multe ori, pentru ca altfel poti fi considerat un risipitor de bani si de timp. Nu iti poti permite sa gresesti de multe ori, pentru ca poti fi considerat incapabil si apoi supervisor-ul tau nu va avea o parere prea buna despre cum te descurci.
Simt acum ca ma descurc mult mai bine decat acum 5 luni, de cand am inceput. Acum stiu lucrurile de baza, iar cand vine ceva nou, pun intrebari si caut raspunsuri. Singurul lucru este ca mi se pare, comparativ cu ceilalti doctoranzi si postdoc, ca sunt un incepator neexperimentat, mic si tanar. Fac greseli multe, este normal; colega de proiect se enerveaza destul de repede si imi reproseaza mereu: „De ce nu faci cum iti explic?” . Fac greseli involuntar, asta este problema, iar ea crede ca nu o ascult. Oricum, comunicarea intre mine si ea incerc sa o fac cat mai clara, insa ea nu pricepe bine engleza, are probleme mari de comunicare si de exprimare, iar de multe ori ma baga in ceata. La fel, daca eu incep sa ii explic, cateodata am senzatia ca nu ma intelege. Ce e de facut oare aici? Cred ca e vorba de timp…mai am de asteptat ceva vreme pana cand sa ma descurc mai bine practic si sa ma misc rapid in sinteze si cautari de informatii. Este greu…dar nu ma las, o sa continuu!
Daca aveti sugestii, as fi foarte bucuros sa le primesc din partea voastra. Adresa mea de e-mail este [email protected] .

Meniu