Tratatul meu de la Lisabona!
Experience Sharing Spania
La manastrirea Belen din Lisabona este inscriptionat in piatra Tratatul de la Lisabona, din 13 Decembrie 2007, impreuna cu semnaturile tuturor sefilor de stat prezenti- si Traian Basescu din partea Romaniei.
La manastrirea Belen din Lisabona este inscriptionat in piatra Tratatul de la Lisabona, din 13 Decembrie 2007, impreuna cu semnaturile tuturor sefilor de stat prezenti- si Traian Basescu din partea Romaniei.
Si in timp ce fotografiam semnatura Romaniei in acest tratat( incercand sa ma strecor printre multimea de turisti englezi,nemti, polonezi care fiecare isi fotografiau semnatura tarii) a fost unul dintre putinele momente de cand sunt aici cand am simtit ca am contat si noi putin in ochii Europei.
In manastirea Ieronimilor era o istorie prescurtata a lumii, cu referiri istorice, dar mai bine erau mentionate Mongolia si Congo, decat noi.
Asa ca am ajuns la concluzia ca anul petrecut aici nu e o insiruire de obiective vizitate, mancare si bautura degustate, oameni cunoscuti si cursuri de tocit, anul acesta e o insiruire de sentimente, de senzatii si ganduri.
Ceea ce m-a facut sa scriu pe blogul acesta e cum simt, cum e Spania, Portugalia simtite de o studenta romanca care vine intr-un schimb de experienta la Sevilla, o facultate si un oras despre care nu se stie mare lucru si o tara( Spania) care stie lucruri pe care nu ar trebui sa le stie despre Romania, oameni care nu sunt dispusi sa vada adevarul si europeni care accepta schimbarea.
Toate aceste luni au fost o calatorie intre infern si paradis, o curba sinusoidala cu limite spre infinit.O experienta care m-a facut sa astept raul de la ” buni ” si bunul de la „rai”si in timpul careia am invatat mult mai multe despre Romania decat in 22 de ani traiti in tara.
Si nu regret nici un moment ca am venit aici, si ii inteleg perfect pe cei ce nu vor sa se intoarca in tara, cum ii inteleg perfect pe cei care vor sa se intoarca .Eu fac parte din a 2a categorie, trebuie doar sa imi dau seama de ce .
Blogul acesta nu este un „bildungsroman”, nici o provocare de citit printre randuri, este pur si simplu Spania vazuta din ochii unei studente la Stomatologie anul 4.
Ceea ce imi doresc este mai mult timp si ordine in ganduri sa pot scrie tot ce doresc, pentru ca de multe ori nu am timp, nici dispozitie pentru asa ceva.
„adelante por los suenos que nos quedan”- o melodie foarte draguta pe care o ascultam in timp ce scriam acest blog- link aici
Maria Justina Roxana Virlan